Obligatiile locatarului

C. Obligaţia de a folosi lucrul cu prudenţă şi diligentă

Potrivit art. 1799 Noul Cod Civil, locatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă şi potrivit destinaţiei stabilite prin contract. Având în vedere prevederile de mai sus, locatarul nu va putea schimba destinaţia lucrului închiriat decât cu acordul locatorului.

Când părţile contractante nu au determinat expres destinaţia lucrului dat în folosinţă, aceasta va fi stabilită în funcţie de natura bunului, de obiceiul locului, de destinaţia sa anterioară ori de profesia chiriaşului (existând prezumţia că lucrul a fost închiriat pentru exercitarea acesteia).

Dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinatia sau dacă îl întrebuinţează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese şi, după caz, rezilierea contractului (art. 1800 Noul Cod Civil).
Locatarul are obligaţia de a folosi lucrul ca un bun proprietar, ceea ce implică întreţinerea lui pe toată durata locaţiunii, pentru menţinerea stării în care i-a fost predat de către locator.

Potrivit art. 1802 Noul Cod Civil, „reparaţiile de întreţinere curentă”, numite locative, sunt în sarcina locatarului. În plus, locatarul poate efectua lucrările de mică însemnătate, care nu se consideră schimbare de destinaţie, de exemplu, instalarea de gaze, telefon, alarmă, aer condiţionat etc..

Menţionăm că reparaţiile importante (capitale), precum şi degradările provenind din uzul normal al lucrului sunt în sarcina locatorului. în acest caz, locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor ce cad în sarcina sa (art. 1801 Noul Cod Civil).

Dacă însă degradarea lucrului s-a produs din culpa locatarului, el va fi obligat să facă reparaţiile pe cheltuiala sa (chiar dacă reparaţiile sunt importante). în acest caz, degradarea priveşte „inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedeşte că a survenit fortuit” (art. 1822 alin. 1 Noul Cod Civil)

Tot astfel, răspunderea locatarului este antrenată şi pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca şi de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deţinerea sau accesul la bun (art. 1822 alin. 2 Noul Cod Civil).

Reparaţiile privind părţile comune folosite de mai mulţi locatari, dacă nu au fost pricinuite din vina acestora, cad în sarcina proprietarului. Dacă locatarul nu efectuează reparaţiile locative, locatorul poate cere daune-in-terese, dar numai la încetarea locaţiunii, „căci inconvenientele lipsei de întreţinere (de exemplu, zugrăveli) sunt suportate de locatar”. În schimb, locatorul poate cere oricând efectuarea reparaţiilor necesare ori rezilierea contractului dacă reparaţiile locative efectuate de locatar sunt de natură a provoca distrugerea sau pieirea lucrului.

Pentru verificarea modului de folosire a lucrului, locatarul este obligat să permită examinarea bunului de către locator la intervale de timp rezonabile în raport cu natura şi destinaţia bunului, precum şi de către cei care doresc să îl cumpere sau care, la încetarea contractului, doresc să îl ia în locaţiune, fără însă ca prin aceasta să i se cauzeze o stânjenire nejustificată a folosinţei bunului (art. 1804 Noul Cod Civil).

Sarcina probei revine locatarului.

Mai multe detalii puteti citit aici.

Dacă sunteți interesat de o opinie legală, aveți mai jos informațiile:

1. Contractul trebuie să prevadă obligațiile fiecărei părți.

2. În cazul în care contractul nu menționează nimic specific, se aplică regula generală de drept. Conform legii, există o diferență majoră între reparațiile majore și reparațiile mici / obișnuite. Proprietarul este responsabil pentru reparațiile majore, în timp ce chiriașul este responsabil pentru reparații minore. De exemplu, un mâner rupt de ușă sau un bec va cădea în îndatoririle chiriașului. Dar, mai întâi trebuie să vă verificați contractul.

Sursa: Legeaz