Una dintre casele-bijuterie de pe bulevardul Lascăr Catargiu strălucește din nou

1 Noiembrie 2018

Una dintre casele-bijuterie de pe bulevardul Lascăr Catargiu strălucește din nou

Diana Bogdan

În 1911, era încă senin în București. La ceas de seară, o pleiadă de pălării se plimbau la Șosea, pe Calea Victoriei, Ateneul strălucea și răsuna, iar orașul întreg era descris de ghidul turistic Baedeker, unul dintre cele mai cunoscute publicații specializate ale vremii, ca “un evantai de clădiri noi, foarte moderne, și concerte excepționale”. Printre ele, nu departe de Șosea, se număra și proaspăta reședință de pe actualul bulevard Lascăr Catargiu, la numărul 46: o construcție rafinată, cu marchiză sidefată și fațade dantelate.


Mai bine de 100 de ani mai târziu, în 2018, casa de pe Lascăr Catargiu 46 a trecut printr-un proces amănunțit de restaurare care i-a adus premiul secțiunii de “Arhitectură, conversie și restaurare” a Anualei de Arhitectură București 2018, despre care ți-am mai povestit aici. Proiectul a fost semnat de echipa arh. Răzvan Bârsan, arh. Alexandru Duca și arh. Monica Crețu (Răzvan Bârsan+Partners), iar noi îți spunem mai jos povestea lui.

Construcția (suprafață desfășurată: 1338 mp), ridicată în 1911 după planurile arhitectului Toma Dobrescu, e astăzi parte dintr-o “metaforă vechi-nou”, așa cum ne-au spus arhitecții care s-au ocupat de restaurarea ei:

“Bucureștiul este un oraș marcat de mărturii arhitecturale de valoare, care, în timp, se degradează și creează o imagine anostă sau neuniformă. Orice gest de revigorare a unei astfel de valori duce la conturarea caracterului urban prin marcarea accentelor istorice. (…) Restaurarea clădirii de pe Lascăr Catargiu este inedită întrucât există acel contrast permanent si intrigant cu clădirea identică de alături. Este o metaforă între vechi si nou, care lasă trecătorul să își creeze propria poveste și concluzie în ceea ce privește rolul conservării şi al restaurării.”